Comuna Spermezeu este situată în partea de vest a Dealurilor Năsăudului, în depresiunea omonimă, la poalele de sud-est ale culmii Breaza, pe cursul mijlociu al râului Ilişua. Altitudinea medie este de 900 m. Agricultura este principala ramura economica a comunei. Are în componenţă opt sate: Spermezeu- reşedinţa, Dobricel, Dumbrăviţa, Hălmăsău, Lunca Borlesei, Păltineasa, Sita şi Şesuri Spermezeu-Vale. Se învecinează la nord cu comuna Târlişua, la vest şi sud cu comuna Căianu Mic, la sud-est cu comuna Chiuza, iar la est cu comuna Zagra.  
            Prima inscriptie privind atestarea asezarilor romanesti provine din anul 1456, dar se poate spune ca aceste locuri frumoase au fost populate inca din vremea daco-romana. Cele mai vechi urme de locuire de pe teritoriul actualei comune datează din epoca bronzului. Acestea au fost descoperite în punctul numit Obârşii şi provin de la o necropolă dacică, aparţinătoare culturii Wittenberg, din epoca bronzului .
            Suprafaţa: intravilan: 359,16 ha ; populatie de 4042 locuitori din care 4038 romani. Orase apropiate : Beclean 27 km si orasul Dej la 32 km.
            Structura confesiunilor religioase: 2.339 ortodoxi- 4 biserici;  45 greco- catolici- 2 biserici;   6 baptisti; 215 penticostali- 4 biserici; 
            Intr-o revistă de sociologie din anul 1937 se spunea: „Călătorul care se abate prin aceste locuri, este întâmpinat de un peisaj deluros, ce ascunde o mică depresiune, dar şi de oameni harnici şi gospodari, de frumuseţile sălbatice transformate pe firul veacurilor de mâinile harnice ale locuitorilor acestui sat.” Aici locuitorii ştiu mai bine ca oricine să împletească firul muncii cotidiene cu cel al rugăciunii zilnice..." .