1
Către mai marele cântăreţilor. O cântare. Un psalm.
1
Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului.
2
Cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.
3
Ziceţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşate sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.
4
Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău. – (Oprire)
5
Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!
6
El a prefăcut marea în pământ uscat, şi râul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.
7
El stăpâneşte pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răzvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! – (Oprire)
8
Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!
9
El ne-a păstrat sufletul cu viaţă şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.
10
Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
11
Ne-ai adus în laţ şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
12
Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.
13
De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,
14
juruinţe care mi-au ieşit de pe buze, pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare.
15
Îţi voi aduce oi grase ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu ţapi. – (Oprire)
16
Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi ce a făcut El sufletului meu.
17
Am strigat către El cu gura mea, şi îndată lauda a fost pe limba mea.
18
Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.
19
Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20
Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!