Editorial
  • Ultima saptamana
    Postat pe 14.04.2012


             Intrarea Domnului Isus în Ierusalim, Săptămâna Mare si Învierea
    glorioasă, ne reamintesc si în anul 2012 de finalul lucrării pământene a
    Mântuitorului lumii.
             Mergând pe firul evenimentelor Scripturii, as dori să le evidentiem

    asa cum le găsim detaliate în Sfânta Scriptura.


    SAMBATA îl găsim pe Isus Hristos în localitatea Betania [Casa durerii]
    asezată la aproximativ 3 km de Ierusalim pe versantul estic al Muntilor
    Măslinilor.
    Acolo în casa Mariei , Martei si a lui Lazăr Domnul se reculege
    aproape în fiecare seară din acea săptămână .
    In Betania în casa lui Simon Leprosul are loc un eveniment. Maria
    sora lui Lazăr si Marta, ca un presentiment a ceea ce avea să se întâmple a
    luat „o litră” de mir de mare pret si a uns picioarele lui Isus, stergându-le
    apoi cu părul capului ei.
    DUMINICA  plecând din Betania, are loc intrarea triumfală a Domnului Isus
    în Ierusalim,
    • Isus acceptă să i se aducă omagii impărătesti, iar primirea care I
    s-a făcut, a fost o recunoastere pe fată a mesianitătii Sale.
    “ Osana Fiul lui David!”
    • Ultimul apel făcut de Isus către Israel, ca să se întoarcă la
    mântuire. Sansa nu a fost fructificată de către cetatea Ierusalimului,
    • Isus plânge pentru cetatea care nu a cunoscut vremea cercetării,
    “Când S-a apropiat de cetate si a văzut-o, Isus a plâns pentru ea, si a zis:
    "Dacă ai fi cunoscut si tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ti dea
    pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.” (Luc 19;41,42.)
    LUNI 

    Începe săptămâna patimilor .
    Evenimentele zilei de luni
    • Curătirea Templului si minunile de la Templu, scot în evidentă
    autoritatea Domnului Isus. (Matei 21:12-17)
    • Blestemarea smochinului găsit fără rod, ne îndeamnă la meditatie si
    pocăintă. (Matei 21: 18-22)
    MARTI
    • Smochinul este găsit uscat, aceasta marchează puterea credintei lui
    Isus,
    • Rostirea ultimelor pilde ale Domnului Isus .
    o Pilda celor doi fii. (Matei 21:28-32)
    o Pilda vierilor, (Matei 21: 33-46)
    o Pilda fiului de împărat, ( Matei 22:1-14)
    o Pilda celor zece fecioare (Matei 25:1-13)
    o Pilda talantilor, (Matei 25:14-30)
    • Isus dă învătături, sfaturi, vorbeste despre vremile sfârsitului,
    judecata din urmă si prevesteste pentru a patra oară moartea Sa.
    (Matei 24:36-51l Marcu 13:22-27; Luca 21:34-36)
    • Conflictul cu fariseii, irodienii si saducheii (Matei 22:15-33.)
    MIERCURI
    • Complotul împotriva lui Isus,(Matei 26: 1-5; Marcu 14:1-2; Luca 22: 1-2 )
    • Ultima retragere în Betania. Maria toarnă mir pe capul lui Isus.
    (Matei 26:6-13; Marcu 14:3-9; Luca 12:2-8 )
    • Târgul lui Iuda. ( Matei 26: 14-16; Marcu 14:10-11; Luca 22: 3-6 )
    • Ziua este folosită mai mult pentru odihnă,
    JOI Evenimente importante :
    • Pregătirea Pastelor (Matei 26:17-19; Marcu 14:12-16; Luca 22:3-6 ).
    • Sărbătorirea Pastelor si descoperirea vânzătorului (Matei 26:20-25;
    Marcu 14:14-21; Luca 22:14-23; Ioan 13:21-22 )
    • Instituirea Cinei Domnului; (Matei 26: 22-26; Marcu 14:22-25; Luca 22:1-
    20; 1 Cor 11:23-26 )
    • Isus spală picioarele ucenicilor (Ioan 13:4-5)
    • Prezicerea lepădării lui Petru Matei 26:31-35; marcu 14:26-31; Luca
    22:34-39; Ioan 13:37-38
    • Retragerea în Ghetsimani, împreună cu Petru,Iacov si Ioan
    • Rugăciunea din Ghetsimani ( Ioan 17: 1-26 ( Matei 26: 36-46; Marcu
    14:32-42 ; Luca 22: 40-46)
    o Isus se roagă pentru El însusi;
    o Hristos se roagă pentru ucenicii Săi;
    o Hristos se roagă pentru toti credinciosii
    Trădarea si arestarea lui Isus Matei 26: 47-56; Marcu 14:43-52; Luca 22:
    47-53; Ioan 18: 1-11)
    • Primul proces iudaic înaintea preotului ANA (Ioan (18:12-23)
    • Al doilea proces la marele preot CAIAFA. Batjocura si martorii
    mincinosi. (Matei 26:57-67;
    • Sinedriul îl judecă pe Isus. (Matei 26:57-68;Marcu 14:53-65; Luca 22:54-
    65; Ioan 18:12-24 )
    • Lepădarea lui Petru si cântatul cocosului. (Mat 26:69-75; Marcu 14:66-
    72; Luca 22:55-62; Ioan 18:15-27)
    • Domnul Isus îsi încheie lucrarea publică
    VINERI O zi crudă din viata Mântuitorului.
    • După prinderea Lui , Isus rămâne singur intre dusmani,
    • Primul proces înaintea lui Pilat Matei 27: 1-2; marcu 15:1 luca 23:1-7;
    ioan 18:28 )
    • Irod îl judecă pe Isus ( Luca 23:8-12)
    • Al doilea proces roman. Interogarea lui Isus de către Pilat Matei
    27:11-14; Marcu 15:2-5; Luca 23:2-5 ioan 18: 29-38
    • Gratierea lui Baraba , Spălarea mâinilor lui Pilat Matei 24:15-25;
    Marcu 15:6-14; luca 23: 17-23; ioan 18:39-40:
    • Pronuntarea sentintei ( Matei 27:26-28; Marcu 15:12-14; luca 23:24-25;Ioan
    19:15:16 )
    • Căinta lui Iuda ( Matei 27: 3-10; Fapte 1: 18-19
    • Biciuirea lui Isus (Matei 27: 26-28; Marcu 15:15-17; Luca 23:24-25; Ioan
    19:16 )
    • Isus este dus la Golgota (Matei 27:29-33; Marcu 15:18-22; Luca 23:26-33;
    Ioan 19:17 )
    • Isus este răstignit în locul numit Golgota “Dealul Căpătânii”
    între 2 tâlhari . ( Matei 27: 34-43; Marcu 15:23-32; Luca 23:33-43: Ioan
    19:18-24)
    o Cele sapte fraze rostite pe cruce de Domnul Isus :

    • „Tată, iartă-i căci nu stiu ce fac!”     ( Luca 24:34)
    •  „Adevărat îti spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” ( Luca 23:43)
    •  „Femeie, iată, fiul tău! – Iată mama ta!”    ( Ioan 19:26-27)
    •  „Eli, Eli, lama sabahtani?”      ( Marcu 15:34)
    •  „Mi-e sete!”    ( Ioan 19:28)
    •  „S-a sfârșit!”  ( Ioan 19:30)
    •  „Tată, în mâinile Tale Îmi încredintez duhul!”  ( Luca 23:46 )

    Aceste sapte strigăte integrate în cele sapte stagiuni ale lui Isus pe
    drumul spre Înviere sunt la rândul lor centrale între cele sapte zile ale
    Genezei si cele sapte trâmbite ale Apocalipsei constituind unul din
    cele mai vaste simboluri ale crestinismului.
    • Moartea lui Isus (Matei 27:44-56: Marcu 15:33-41: Luca 23:44-49: Ioan
    19:28-30; )
    Evenimente care au însotit moartea lui Isus
    o Întunericul de la ceasul al saselea până la al nouălea (Luca 23-24)
    o Perdeaua din templu s-a rupt în două ( Luca 23:45)
    o Cutremurul de pământ deschiderea mormintelor si învierea
    multor sfinti ; ( Matei 27:51)
    o Declaratia sutasului ce a condus executia; (Luca 23:47;Matei 27:54)
    • Îngroparea lui Isus (Matei 27:57-66; Marcu 15: 42-47; Luca 23:50-55; Ioan
    19:38-42)
    Lumea a vorbit VINERI. Dumnezeu a tăcut si a suferit moartea pe cruce.
    SAMBATA
    Pecetluirea si paza mormântului, ( Matei 27:62-66)
    Lumea a tăcut SÂMBĂTĂ. Dumnezeu a tăcut si El.

    DUMINICA
    Dumnezeu a vorbit DUMINICĂ. Prin ÎNVIERE! Si toti cei care L-au
    crezut au început si ei să vorbească: “Hristos a inviat !” ( Matei 28:1-20;
    Marcu 16:1-18; Luca 24:1-12; Ioan 20:1-25)
    • Cu adevărat a înviat!.
     HRISTOS A ÎNVIAT!
    • El, speranta si nădejdea noastră, este viu. Să ne lăsăm coplesiti de
    bucuria învieri Domnului.
    • Să ne aducem aminte că jertfirea Domnului Isus,a adus viata cea
    nouă în fiinta noastră , iar o viată înnoită nu mai sărbătoreste
    praznicul cu un aluat vechi, ci cu o „plămădeală nouă”.
    o „Să sărbătotim praznicul învierii Domnului ISUS, cu azimile
    curătiei si a adevărului” (1 Cor 5;8 )
     Tu cel ce ai rămas în ziua de vineri a neamului omenesc,
    vino la sărbătoarea duminicii. A iertării si a învierii
    • Să rămănem în DUMNICA ÎNVIERII pentru toată viata
    noastră.
                       HRISTOS REVINE!
                           Pentru toti crestinii salutul
                                   HRISTOS A ÎNVIAT!

    ...ooo0ooo...

  • Fa-ti timp de Rudyard Kipling
    Postat pe 03.03.2012

    In trecerea grabita prin lume, catre veci,
    Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
    Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzând,
    Fa-ti timp sa poti cu mila sa te alini oricând!
    Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti lânga izvor,
    Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
    Fa-ti timp pentru-adevaruri si adâncimi de vis,
    Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis!
    Fa-ti timp, pe-un munte seara, stând singur, sa te rogi,
    Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
    Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau – batrâni,
    Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru câini
    În trecerea grabita prin lume catre veci,
    Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
    Fa-ti timp sa fii aproape de cei iubiti, voios,
    Fa-ti timp sa fii si-al casei si-n slujba lui Hristos!
    Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
    Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
    Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
    Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
    Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa înveti,
    Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul pret!
    Fa-ti timp acum, sa stii, zadarnic ai sa plângi –
    Comoara risipita a vietii n-o mai strângi!

    Rudyard Kipling
    nascut la Bombay (India) 1865 - mort la Londra (Anglia) 1936
    autorul celebrei carti " Cartea Junglei"-

     

    ***000***

  • Cea dintai fagaduinta a Bibliei
    Postat pe 03.03.2012


    Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între sãmânta ta si sãmânþa ei.Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi cãlcâiul...........................Geneza 3.15
    Asa este prima fagaduinta facuta omului cazut. Ea contine întreaga Evanghelie si arata miezul legamantului harului. O vedem împlinita intr-o mare masura;  samanta femeii a fost ranita la calcai in persoana lui Isus Hristos, si ce groaznica zdrobire va fi zdrobirea finala a capului sarpelui!  Aceasta profetie a fost împlinita întai când Isus a purtat pacatul omenirii, a biruit moartea si a învins puterea Satanei; ea va fi pe deplin si definitiv împlinita la cea de a doua venire a Domnului si în ziua judecatii de la sfârsit.
    Dar, de altfel, acest lucru se împlineste pentru fiecare din noi în parte: raniti la calcai, de chinurile pe care ni le pricinuiesc puterile rautatii în toate zilele, suferinte pe care totdeauna putem sa le biruim în Hristos, care a pus piciorul pe capul sarpelui. În tot timpul acestui an, vom avea de învatat cea dintai parte a acestei fagaduinte, experimentand-o prin ispitele Diavolului si a loviturilor celor nelegiuiti care sunt samânta lui. Ei ne vor putea rani în asa fel încat sa ne faca sa schiopatam de durerea de la calcai; dar sa reflectam bine la cea de a doua parte a textului si sa nu ne îngrozim. Prin credinta sa ne bucuram ca vom si domni împreunã cu Hristos, samanta femeii.

  • Pacatosul are nevoie de Hristos !
    Postat pe 05.02.2012

     

    La început, omul a fost înzestrat cu puteri nobile şi cu o minte bine echilibrată. Ca fiinţă, el era desăvârşit şi în deplină armonie cu Dumnezeu. Gândurile lui erau curate, scopurile sale, sfinte. Dar prin neascultare, puterile sale au ajuns pervertite, iar egoismul a luat locul iubirii. Prin păcat, el a ajuns atât de slab, încât îi era imposibil, în propria sa putere, să reziste puterii răului. El a devenit rob al lui Satana şi ar fi rămas astfel pentru totdeauna, dacă Dumnezeu n-ar fi intervenit în mod special. A fost scopul ispititorului de a zădărnici planul divin prin crearea omului şi a umple pământul cu vaiet şi pustiire ca apoi, arătând spre toate aceste rele, să le prezinte ca fiind rezultatul faptului că Dumnezeu a creat pe om.

    În starea sa de nevinovăţie, omul trăia într-o fericită comuniune cu El, “în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Coloseni 2,3). Dar după păcătuirea sa, el n-a mai putut găsi deloc bucurie în sfinţenie şi, ca urmare, a căutat să se ascundă de prezenţa lui Dumnezeu. Aceasta este încă starea inimii nerenăscute. O astfel de inimă nu este în armonie cu Dumnezeu, şi, deci, nu găseşte nici o bucurie în comuniunea cu El. Păcătosul nu poate fi fericit în prezenţa lui Dumnezeu şi de aceea va ocoli, se va retrage din compania fiinţelor sfinte. Dacă i s-ar îngădui să intre în ceruri, aceasta n-ar fi o bucurie pentru el. Spiritul iubirii neegoiste care domneşte acolo: fiecare inimă răspunzând inimii iubirii infinite: n-ar trezi nici un ecou în sufletul său. Gândurile, interesele şi motivele sale ar fi străine de cele ce determină acţiunile fiinţelor fără păcat care locuiesc acolo.

  • Iubeste curatia inimii
    Postat pe 05.02.2012
     

    "Cine iubeşte curăţia inimii şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul" (Proverbe 22:11)

    Bibliotecile lumii abundă în tomuri care ne servesc definiții ale moralității, ne oferă modele de viață, ne vând rețete pentru reușită și ne învață totul despre ce să faci, cum să faci sau să nu faci, cine suntem, încotro mergem, de ce se întâmplă unele sau altele...

    Toate acestea au aproape întotdeauna ca punct de reper, sursă de inspirație și, în același timp, destinație – OMUL, în jurul căruia gravitează totul.

    În aceste condiții, cine se mai gândește, chiar și numai pentru o secundă, la un fir de iarbă sau de floare crescut rebel la colțul sau în spatele casei, printre diverse acareturi sau gunoaie? Bătut de ploi și de vânt, culcat de câini, agresat de talpa omului, firul își înalță trupul plăpând și chinuit de sub o piatră lăsată la întâmplare.

    Cred că singurul lucru pe care și-l dorește o floare în fiecare dimineață, nu este să scape de sub piatra care o apasă, ci să aibă acces la prima rază de soare, oricât de timidă, ca să-și agațe viața de ea, punându-și respirația în rezonanță cu lumina.

    Abia când legile divinității încrustate în genele ei, sunt împlinite, iar sevele-i sunt mobilizate în armonie cu toate celulele, își deschide petalele oferindu-și parfumul și frumusețea. Nu contează cui.

    Poți fi bun sau ranchiunos, blând sau furios, curat sau murdar, ea ne tratează pe toți la fel, fără părtinire, curată, pașnică, fără pizmă, gata să mângăie orice obraz și să împodobească deopotrivă, o vază, o casă sau marginea drumului.

    Disponibilă până la uitare de sine, copleșitor de tolerantă, întristată, dar fără gând de ripostă sau de răzbunare, floarea se înscrie, alături de copii, în rândul modelelor pe care însuși Mântuitorul ni le-a dăruit ca lecții nescrise despre cum se trăiește în neprihănire.

    Dacă o plantă primește lumina și căldura soarelui convertind-o în gingășie și parfum, oriunde, pentru oricine și oricând, omul care este cununa creației lui Dumnezeu, are acces la lumina ’’înțelepciunii care vine de sus’’ ce are puterea de a converti faptele în ’’roduri bune’’.

    Mă tem însa că, sub imensa piatră a pământului, guvernată de legile firii, chiar dacă este întuneric și miroase a moarte, ignorând lumina de Sus, ne lăsăm adesea învăluiți de căldura păcatului, considerată, întotdeauna, și suficientă, și necesară pentru a ne ține în viață.

    Până când, oare?...

  • ”STEAUA” BETLEEMULUI
    Postat pe 26.11.2011
     

     " Si Cuvântul S-a făcut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevăr."

    (Ioan 1 :14)


             Unul dintre cele mai indragite praznice in sanul crestinismului este si ramane sarbatoarea nasterii Domnului Isus Hristos. Evenimentul venirii in lumea noastra a fiului lui Dumnezeu a impartit in doua istoria omenirii. Si nu este de mirare pentru ca Domnul Isus Hristos a fost cel mai mare “OM” care a trait vreodata pe pamant.    

             Nu a mai fost si nu va mai fi nimeni ca El, ceea ce inseamna ca a fost unic, singur in felul Sau.  El nu-si gaseste asemanare si comparatie cu nimeni altul. Intradevar, istoria n-a mai cunoscut si nu va mai cunoaste pe nimeni asemena Lui. El a fost unic in nastere, unic in caracter, unic in invatatura, unic in traire, unic in moarte, in inviere si in inaltare.

             Nasterea Sa a tulburat o cetate intreaga, cetatea Ierusalimului. Ea a speriat de moarte un rege, crudul Irod , precum si pe carturari si pe marii preoti. In copilaria sa a uimit pe invatatorii legii aflati in Templu, prin cunostintele si intelepciunea Sa. A vindecat trupeste si sufleteste mii de oameni. Desi n-a lasat nici doua randuri, totusi scrierile despre El umplu bibliotecile lumii. N-a compus nici macar un cantec si totusi El este laudat in mii si mii de imnuri, dedicate si inchinate gloriei Numelui Sau. N-a condus vreo armata si totusi nimeni n-a avut vreodata mai multi voluntari si nici mai multi care I s-au predat Lui, decat El.

             Domnul Isus Hristos a fost unic in felul Sau. Desi a denuntat cu asprime pacatul, El nu poate fi asemanat cu duritatea lui Ilie. Chiar daca Ieremia este cunoscut ca profetul plangerilor totusi durerea lui Hristos pentru pacatele poporului sau nu poate fi comparata… Moise s-a remarcat prin blandete, Iov prin rabdare, Ioan prin iubire, Domnul Isus le-a insumat pe toate acestea.

             Din clipa nasterii  Mântuitorului si pânã la sfâsietoarea agonie de pe Golgota, El trãieste din plin conditia omeneascã, cu bucuriile, cu tristetile, cu dezamagirile si cu toate suferintele ei.
             Desi au trecut mai bine de douazeci de veacuri de la crucificarea Lui. El salasluiste astazi atat in cer, la dreapta Tatalui, cat si in inimile oamenilor, a celor ce l-au acceptat prin credinta ca Domn si Mantuitor.
    In secolul al XXl-lea poetii il canta in versuri, pictorii si sculptorii Ii zugravesc infatisarea, compozitorii Ii canta moartea si invierea, iar arhitectii Ii inalta constructii magnifice.
    Cineva a spus: “ Incercati sa-L scoateti pe Isus din istorie si operele consacrate lui, din muzeele lumii si veti vedea cat de saraca va deveni peste noapte viata noastra planetara”.
    Ernest Renam, autorul scrierii “ Viata lui Isus” care incearca sa nege divinitatea Mantuitorului, in final a fost nevoit sa recunoasca maretia lui zicand : “ Oricate surprize ne-ar aduce viitorul, totusi Isus nu va fi intrecut niciodata. Credinta in El va intineri fara incetare, istoria vietii Lui va stoarce intotdeauna lacrimi, suferintele Lui vor muia cele mai distinse inimi. Toate veacurile vor spune ca nu s-a nascut printre fiii oamenilor, unul mai mare decat Isus. Odihneste acum in gloria ta nobil initiator , nu te teme ca vei vedea destramandu-se prin vreo greseala edificiul sfortarilor tale.
             Cu pretul a catorva ore de suferinte care nici n-au atins marele tau suflet, tu ai cucerit cea mai desavarsita nemurire. Pentru mii de ani lumea se va inalta prin tine! Steag al contrazicerilor noastre, tu vei fi semnul in jurul careia se va da cea mai arzatoare lupta. De mii de ori mai viu, de mii de ori mai iubit, dupa  moartea ta, decat in timpul petrecerii tale pe pamant; tu vei deveni in asa fel piatra unghiulara a umanitatii, incat daca ar incerca cineva sa scoata numele
    tau din omenire, ar distruge-o pana la temelie. Intre tine si Dumnezeu nu este nici o distinctie. Pe deplin invingator al mortii ia-ti in stapanire imparatia ta in care te vor urma pe calea imparateasca pe care ai ararat-o, veacuri de adoratori”.

              Moment de însemnătate universală, ce împarte istoria omenirii în două Evenimentul venirii in lumea noastra a fiului lui Dumnezeu a fost , este si va ramane unic.  Lumea întreagă, se împarte în două: cei care L-au urmat, si cei care L-au prigoit. La intrare in Ierusalim unii au strigat „Osana” (Mantuieste-ne, te rugam), iar in curte la Pilat altii „Răstingneste- L”... Tot asa se împarte omenirea si azi: cei care-L recunosc ca Unic Mântuitor si Salvator al neamului omenesc în ansamblu si cei care-L prigonesc si-L defăimează, căutând placerile de o clipa ale pacatului..

             Unic Mântuitor, venit în scutece si umilintă în Betleem acum  peste 2000 de ani – “ si iarăsi va să vie, să judece viii si mortii si, a cărui împărătie nu  va avea sfârsit." (Crezul Niceea -325 )
    Să privim cu credintă, cu nădejde si cu dragoste înainte, mergând împreună cu Biserica întru întâmpinarea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului.
    Să cântăm, deci, si să ne veselim, împreună cu îngerii si cu pastorii: „ Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, si pace pe pământ între oamenii placuti Lui ” (Luca 2:14 ). Asadar, numai în lumina cea  neinserată a Betleemului,  spre care călătorim duhovniceste în aceste zile, asemenea păstorilor de la Nasterea Domnului; “să mergem până la Betleem, si să vedem ce ni s-a spus si ce ne-a făcut cunoscut Domnul”, ( Luca 2 :15 ) putem depăsi paradoxul dintre suferintele unei vieti trecătoare si bucuria sfântă la care suntem chemati de Sărbătoarea păcii si bunăinvoirii dintre oameni.
             În această atmosferă de pace dumnezeiască, rog fierbinte pe Mântuitorul
    Hristos să ne învrednicească pe toti să-L primim în ieslea inimilor noastre,
    pentru a ne putea, astfel, impărtăsi de celesta lumină, căldură si bucurie a comuniunii noastre cu El, cu Biserica Sa, cu familia noastră si, sufleteste, cu toti semenii si fratii de pretutindeni, pentru că numai astfel, de fiecare dată când Dumnezeu coboară la noi, ne putem înălta si noi spre El.
             Îndemnându-vă să purtati în cugete si în inimi totdeauna bucuria
    mesajului sfânt al Nasterii Domnului nostru, Isus Hristos, vă doresc
    tuturor să prăznuiti sărbătorile sfinte . cu pace, sănătate si alese bucurii
    duhovnicesti,


                              La multi ani intru Domnul nostru Isus Hristos !
                                                     Deac Viorel - pastor

     
     
  • Istoria ta asteapta sa fie spusa altora !
    Postat pe 09.11.2011

    Istoria vietii noastre are valoare pentru Dumnezeu, ea este o mãrturie vie a ceea ce fãcut El pentru noi.
          Scolile, birourile, casele sunt pline de subiecte ce pot fi istorisite, chiar dacã, la prima vedere, par lipsite de importantã.
          Dar oamenii tânjesc sã facã parte din ceva mãret, sã facã parte din mãreata poveste istorisitã de însusi Dumnezeu!
          Dacã esti mântuit, atunci ai o istorie a felului minunat în care Hristos ti-a transformat viata.
         - Unde te-ai întâlnit cu Dumnezeu?
         - Când L-ai întâlnit?
         - În ce împrejurãri?
         - Cu cine ai împãrtãsit momentul?
         - Ce s-a întâmplat de atunci în lãuntrul si în jurul tãu?
          Fiecare avem o istorie unicã... Si ea cere sa fie spusã!
          Istoria ta aratã cine esti – o istorie nouã, scrisã de El – esti o „nouã creaturã” în Hristos (2 Cor. 5:17), si asta îti dã valoare.
          Istoria ta e valoroasã pentru Dumnezeu, dar si pentru cei ce nu-L cunosc încã.
         Ai curajul sã-L mãrturisesti înaintea oamenilor (Mat. 10:32).
          Poate ti-e greu sã dezvãlui amintirile dureroase sau rusinoase din trecutul tãu, dar nu e vorba despre cât de rãu sau bun ai fost, ci cât de bun a fost Dumnezeu cu tine!
    Satan vrea sã reducã pe crestini la tãcere, asa cã atunci când vrei sã îti spui istoria ta, a biruintei lui Isus în viata ta, tu  si  eu, noi biruim puterea întunericului.

          Sã audã cerul si pãmântul  ce a fãcut Isus în vietile noastre !

          

     

  • Tânărul care visează cu Dumnezeu
    Postat pe 18.10.2011

    Câţi dintre voi v-aţi stabilit ca şi scop faptul să vă transformaţi viaţa într-un eşec până să vă împliniţi vârsta de 30 de ani? Desigur, niciunul dintre voi.

    Visăm că într-o zi o să ne căsătorim şi o să fim fericiţi. Visăm la o slujbă bună care să ne facă viaţa mai uşoară. Însă mulţi oameni ajunşi la 40-50 de ani se uită în urmă şi văd vieţile lor ca o mare descurajare. Jumătate din căsnicii se destramă, afacerile eşuează. Cumva, undeva pe drum, visurile lor s-au spulberat sau au devenit coşmaruri.

    Martin Luther King a avut şi el un vis, un vis ca cei de culoare să aibă drepturi egale cu ceilalţi. El a declarat: „Am un vis şi voi lupta pentru acesta chiar dacă va trebui să plătesc cu viaţa.”

    Iosif a avut un vis din partea lui Dumnezeu încă din adolescenţă. Chemat de Dumnezeu pentru a atinge un scop măreţ, Iosif ştie cu fermitate rostul menirii sale, neavând nici o îndoială că acel vis era de natură divină.

    Visul care vine din partea lui Dumnezeu te face să priveşti şi să tinzi spre ţeluri înalte. Vei dori întotdeauna să-ţi depăşeşti limitele. Dragi tineri, Dumnezeu are un vis pentru voi! Pentru fiecare din voi, aşa cum a avut şi pentru Iosif! Chiar dacă pare greu de crezut, tu, dragă tinere, eşti eroul principal din visul Său! Încearcă să prinzi visul lui Dumnezeu. Deschide-ţi ochii pentru a vedea unde te vrea El. Tu te vezi unde eşti acum dar cum ar fi să poţi vedea unde vei fi peste ani şi ani? Nu-i aşa că ţi-ai urmări scopul, visul, cu mai multă ardoare? Piedicile, criticile altora nu ar mai fi o problemă pentru că tu ai vedea deja finalitatea visului tău, răsplata efortului tău.

    Roagă-L pe Domnul să-ţi arate frânturi din viziunea pe care o are pregătită pentru tine! Unde eşti acum, circumstanţele dure poate în care te găseşti sunt modalităţi folosite de Creator pentru a te instrui, ca şi pe Iosif altădată… în vederea finalizării visului tău. Cu greu de acceptat aceasta, nu? De multe ori nu ne place unde suntem, cum suntem, cine suntem. Dar putem accepta, spre binele nostru, prezentul, ştiind că Domnul e în control. El este Regizorul visului tău. El deţine toate detaliile şi a aranjat deja decorul şi cadrele. Mai lipseşte un singur lucru - să intri tu în scenă! Tu, eroul, eroina principală din visul lui Dumnezeu! Dacă ai o părere negativă despre tine, te rog, nu trece mai departe. Reciteşte rândurile de mai sus cu voce tare şi însuşeşte-ţi adevărul că tu faci parte din visul lui Dumnezeu. Chiar dacă te vezi mic şi fără putere, tu ai înăuntrul tău, ca şi Iosif, tot potenţialul de care ai nevoie pentru a deveni ceea ce a intenţionat Creatorul să fii, încă de la început.

    Visul lui Dumnezeu pentru voi, tinerii, este să fiţi lucrători în via Sa: ” şi-Mi veţi fi martori până la marginile pământului…!” Aceasta visează Stăpânul pentru tine… şi pentru tine… pentru voi toţi. Visul nostru, suprapus peste visul Lui, ar trebui să fie slujirea. O, dacă tinerii ar înţelege visul lui Dumnezeu! Câtă schimbare ar fi, câte vieţi transformate, ce viziune clară, câtă bucurie, câte biserici schimbate! Ce mare ar fi oştirea tinerilor dacă fiecare din noi ne-am strădui să prindem visul Lui pentru noi!

    De câte ori un tânăr îşi ia în serios rolul, de câte ori intră în scenă, sub lumina orbitoare a reflectoarelor, dornic să devină eroul principal din visul lui Dumnezeu, parcă îl aud pe Domnul spunând: „Sunt mulţumit de tine! Pentru că tu eşti aici, la locul potrivit, cu toate replicile învăţate, dornic să-ţi faci partea, să-ţi urmăreşti scopul, visul Meu poate merge înainte!”

    Gândindu-te la bucuria pe care tu o aduci în Marele Suflet al Domnului, prin ascultarea şi slujirea ta, nu-i aşa că toate eforturile, oboseala şi criticile celor din jur, nedreptăţile suportate, anii „de temniţă” (asemenea vizionarului Iosif), nu ţi se mai par munţi de netrecut? Când eşti extenuat şi simţi că ar fi mai comod să renunţi, gândeşte-te că piesa în care tu ai un rol esenţial nu va mai fi completă fără tine! Istoria omenirii nu ar mai fi fost aceeaşi fără viziunea tânărului Iosif!

    Numai tu poţi avea acel rol ce ţi-a fost dat, potrivit cu abilităţile tale naturale, talentele, darurile spirituale cu care te-a înzestrat Dumnezeu. Tu, dragă tinere, asemenea vizionarului Iosif, eşti indispensabil în locul în care ai fost aşezat. Numai tu poţi avea impactul maxim în aria ta de slujire.

    Ce eşti gata să sacrifici pe altarul slujirii? Arde inima ta de dorinţa de a îndeplini planul lui Dumnezeu în generaţia ta, asemenea eroilor de pe paginile Scripturii? Foloseşte-ţi influenţa în aria ta de slujire! Roagă-te! Şi, mai ales, nu renunţa! Fii consecvent, ca tânărul Iosif. Anii lungi de temniţă nu i-au furat din minte visul dăruit de Dumnezeu, nici măcar atunci când acel vis, omeneşte vorbind, părea imposibil de realizat. Dar Dumnezeu avea să răsplătească statornicia lui Iosif. Visul lui Moise, de asemenea, avea să se împlinească după anii lungi de smerenie în pustiu. Tu ştii care e „pustiul” din viaţa ta? Ştii că Dumnezeu vrea să-l folosească pentru realizarea visului Său? Îţi accepţi „pustiul” cu bucurie, ştiind că el lucrează la cizelarea persoanei tale, pentru a te face acel om de care se va putea folosi Stăpânul?

    Vizionarii, cei care visează cu Dumnezeu, cei care prind visul lui Dumnezeu, sunt  oameni care trebuie să înfrunte de multe ori solitudinea, umilinţa, dispreţul altora. Trebuie plătit un preţ dar merită. Iar cei care aleg să plătească preţul, au bucuria de a-şi vedea visul devenit realitate. Iosif este prototipul Domnului ISUS. El a împlinit visul lui Dumnezeu.  Isus a murit pentru mine şi pentru tine . Iar noi va trebui să trăim pentru El.

    O viaţă cu sens, cu scop, în care să îndeplinim planul divin, ducând astfel mai departe Visul lui Dumnezeu pentru această omenire.

    Dumnezeu este în spatele scenei omenirii, pregătind tot ce este nevoie ca tu să-ţi atingi potenţialul. Trebuie să-ţi „joci” rolul pentru aplauzele de la final. Cei care se retrag înainte de marele final nu mai ies pe scenă pentru aplauze. Ei vor fi uitaţi în culisele tăcerii şi nefiinţei. Amintiţi-vă mereu că Dumnezeu vă vorbeşte când într-un fel, când în altul. Vă poate vorbi prin rândurile acestea, printr-o predică sau prin frumuseţea unui apus de soare. Oricum ar face-o, mesajul este acelaşi: El vă aşteaptă să-i fiţi mesageri, până la marginile pământului. El şi-a făcut partea, acum este rândul vostru.

    Rolurile voastre încă vă aşteaptă!

    Iar la final, în timpul aplauzelor, vom fi împreună! „Vino, rob bun şi credincios!” Vino, tinere care ai visat împreună cu Dumnezeu!

    Câţi dintre voi v-aţi stabilit ca şi scop faptul să vă transformaţi viaţa într-un eşec până să vă împliniţi vârsta de 30 de ani? Desigur, niciunul dintre voi.

    Visăm că într-o zi o să ne căsătorim şi o să fim fericiţi. Visăm la o slujbă bună care să ne facă viaţa mai uşoară. Însă mulţi oameni ajunşi la 40-50 de ani se uită în urmă şi văd vieţile lor ca o mare descurajare. Jumătate din căsnicii se destramă, afacerile eşuează. Cumva, undeva pe drum, visurile lor s-au spulberat sau au devenit coşmaruri.

    Martin Luther King a avut şi el un vis, un vis ca cei de culoare să aibă drepturi egale cu ceilalţi. El a declarat: „Am un vis şi voi lupta pentru acesta chiar dacă va trebui să plătesc cu viaţa.”

    Iosif a avut un vis din partea lui Dumnezeu încă din adolescenţă. Chemat de Dumnezeu pentru a atinge un scop măreţ, Iosif ştie cu fermitate rostul menirii sale, neavând nici o îndoială că acel vis era de natură divină.

    Visul care vine din partea lui Dumnezeu te face să priveşti şi să tinzi spre ţeluri înalte. Vei dori întotdeauna să-ţi depăşeşti limitele. Dragi tineri, Dumnezeu are un vis pentru voi! Pentru fiecare din voi, aşa cum a avut şi pentru Iosif! Chiar dacă pare greu de crezut, tu, dragă tinere, eşti eroul principal din visul Său! Încearcă să prinzi visul lui Dumnezeu. Deschide-ţi ochii pentru a vedea unde te vrea El. Tu te vezi unde eşti acum dar cum ar fi să poţi vedea unde vei fi peste ani şi ani? Nu-i aşa că ţi-ai urmări scopul, visul, cu mai multă ardoare? Piedicile, criticile altora nu ar mai fi o problemă pentru că tu ai vedea deja finalitatea visului tău, răsplata efortului tău.

    Roagă-L pe Domnul să-ţi arate frânturi din viziunea pe care o are pregătită pentru tine! Unde eşti acum, circumstanţele dure poate în care te găseşti sunt modalităţi folosite de Creator pentru a te instrui, ca şi pe Iosif altădată… în vederea finalizării visului tău. Cu greu de acceptat aceasta, nu? De multe ori nu ne place unde suntem, cum suntem, cine suntem. Dar putem accepta, spre binele nostru, prezentul, ştiind că Domnul e în control. El este Regizorul visului tău. El deţine toate detaliile şi a aranjat deja decorul şi cadrele. Mai lipseşte un singur lucru - să intri tu în scenă! Tu, eroul, eroina principală din visul lui Dumnezeu! Dacă ai o părere negativă despre tine, te rog, nu trece mai departe. Reciteşte rândurile de mai sus cu voce tare şi însuşeşte-ţi adevărul că tu faci parte din visul lui Dumnezeu. Chiar dacă te vezi mic şi fără putere, tu ai înăuntrul tău, ca şi Iosif, tot potenţialul de care ai nevoie pentru a deveni ceea ce a intenţionat Creatorul să fii, încă de la început.

    Visul lui Dumnezeu pentru voi, tinerii, este să fiţi lucrători în via Sa: ” şi-Mi veţi fi martori până la marginile pământului…!” Aceasta visează Stăpânul pentru tine… şi pentru tine… pentru voi toţi. Visul nostru, suprapus peste visul Lui, ar trebui să fie slujirea. O, dacă tinerii ar înţelege visul lui Dumnezeu! Câtă schimbare ar fi, câte vieţi transformate, ce viziune clară, câtă bucurie, câte biserici schimbate! Ce mare ar fi oştirea tinerilor dacă fiecare din noi ne-am strădui să prindem visul Lui pentru noi!

    De câte ori un tânăr îşi ia în serios rolul, de câte ori intră în scenă, sub lumina orbitoare a reflectoarelor, dornic să devină eroul principal din visul lui Dumnezeu, parcă îl aud pe Domnul spunând: „Sunt mulţumit de tine! Pentru că tu eşti aici, la locul potrivit, cu toate replicile învăţate, dornic să-ţi faci partea, să-ţi urmăreşti scopul, visul Meu poate merge înainte!”

    Gândindu-te la bucuria pe care tu o aduci în Marele Suflet al Domnului, prin ascultarea şi slujirea ta, nu-i aşa că toate eforturile, oboseala şi criticile celor din jur, nedreptăţile suportate, anii „de temniţă” (asemenea vizionarului Iosif), nu ţi se mai par munţi de netrecut? Când eşti extenuat şi simţi că ar fi mai comod să renunţi, gândeşte-te că piesa în care tu ai un rol esenţial nu va mai fi completă fără tine! Istoria omenirii nu ar mai fi fost aceeaşi fără viziunea tânărului Iosif!

    Numai tu poţi avea acel rol ce ţi-a fost dat, potrivit cu abilităţile tale naturale, talentele, darurile spirituale cu care te-a înzestrat Dumnezeu. Tu, dragă tinere, asemenea vizionarului Iosif, eşti indispensabil în locul în care ai fost aşezat. Numai tu poţi avea impactul maxim în aria ta de slujire.

    Ce eşti gata să sacrifici pe altarul slujirii? Arde inima ta de dorinţa de a îndeplini planul lui Dumnezeu în generaţia ta, asemenea eroilor de pe paginile Scripturii? Foloseşte-ţi influenţa în aria ta de slujire! Roagă-te! Şi, mai ales, nu renunţa! Fii consecvent, ca tânărul Iosif. Anii lungi de temniţă nu i-au furat din minte visul dăruit de Dumnezeu, nici măcar atunci când acel vis, omeneşte vorbind, părea imposibil de realizat. Dar Dumnezeu avea să răsplătească statornicia lui Iosif. Visul lui Moise, de asemenea, avea să se împlinească după anii lungi de smerenie în pustiu. Tu ştii care e „pustiul” din viaţa ta? Ştii că Dumnezeu vrea să-l folosească pentru realizarea visului Său? Îţi accepţi „pustiul” cu bucurie, ştiind că el lucrează la cizelarea persoanei tale, pentru a te face acel om de care se va putea folosi Stăpânul?

    Vizionarii, cei care visează cu Dumnezeu, cei care prind visul lui Dumnezeu, sunt  oameni care trebuie să înfrunte de multe ori solitudinea, umilinţa, dispreţul altora. Trebuie plătit un preţ dar merită. Iar cei care aleg să plătească preţul, au bucuria de a-şi vedea visul devenit realitate. Iosif este prototipul Domnului ISUS. El a împlinit visul lui Dumnezeu.  Isus a murit pentru mine şi pentru tine . Iar noi va trebui să trăim pentru El.

    O viaţă cu sens, cu scop, în care să îndeplinim planul divin, ducând astfel mai departe Visul lui Dumnezeu pentru această omenire.

    Dumnezeu este în spatele scenei omenirii, pregătind tot ce este nevoie ca tu să-ţi atingi potenţialul. Trebuie să-ţi „joci” rolul pentru aplauzele de la final. Cei care se retrag înainte de marele final nu mai ies pe scenă pentru aplauze. Ei vor fi uitaţi în culisele tăcerii şi nefiinţei. Amintiţi-vă mereu că Dumnezeu vă vorbeşte când într-un fel, când în altul. Vă poate vorbi prin rândurile acestea, printr-o predică sau prin frumuseţea unui apus de soare. Oricum ar face-o, mesajul este acelaşi: El vă aşteaptă să-i fiţi mesageri, până la marginile pământului. El şi-a făcut partea, acum este rândul vostru.

    Rolurile voastre încă vă aşteaptă!

    Iar la final, în timpul aplauzelor, vom fi împreună! „Vino, rob bun şi credincios!” Vino, tinere care ai visat împreună cu Dumnezeu!

    Radu Gheorghe


  • Ispita placerilor pacatului !
    Postat pe 08.10.2011
     

     Ispita placerilor pacatului, ma târaste adesea în a cauta argumente ale inexistentei lui Dumnezeu.
    Doresc cu ardoare sa gust pacatul.
    Atunci prefer sa nu existe.Îl elimin, ca imediat dupa, sa mi-L doresc ca pe Unul care are puterea sa stearga efectul pacatului.
    O soapta nemiloasa începe sa ma terorizeze: nu te mai iarta! Încep sa devin un gen de fiara. Nu-mi mai pasa de consecintele pacatului meu si ma adâncesc mai mult în el savurând înca o ceasca din otrava cea dulce. Ma simt si mai vinovat. Trebuie sa ma linistesc cumva. Daca exista Dumnezeu viata mea devine un cosmar. O nu, El nu exista! Se impune sa nu existe. Trebuie sa scap de acest vis urât. Dar soneria subconstientului meu ma trezeste. A existat Isus? A fost El o persoana reala?

    - Nu, urla din rasputeri fiara din mine! Nu te mai zbate cu aceste întrebari. Daca-l accepti pe El trebuie sa accepti si pe Dumnezeu.
    - Ei si?
    - Si esti un om pierdut.
    - Acesta nu-i un argument. La câta minte ai stii bine ca regula strutului nu e regula.
    - Ai sa-ti pierzi mintile daca nu renunti la prostii. Ajungi la nebuni sau te sinucizi. Nu vezi ca ai pierdut sensul vietii? N-a existat asa ceva si gata, esti un om liber.
    - Dar de unde atâta lume crestina?
    - De unde si atâta lume musulmana.
    - Da, dar a existat un Mahomed sau vrei sa te învârtosezi si sa dovedesti ca a fost un mit?
    - Dar Fat-Frumos de unde a aparut? Atâta lume vorbeste despre el.
    - Numai ca nu crede nimeni. Toata lumea stie ca-i poveste. Nu la fel stau lucrurile cu Isus. Existenta bisericii te târaste spre o persoana reala.
    - A fost un om deosebit de întelept.
    - Dar nu într-atât încât sa nege existenta lui Dumnezeu.
    - Bine-nteles. S-a pretins Dumnezeu. Nu-si putea taia singur craca. A stiut sa manipuleze masele de oameni. Du-te pe urma asa ziselor vindecari divine de astazi si vei putea întelege perfect ce s-a întâmplat atunci. Oameni creduli.
    - Cine? Fariseii care au spus ca scoate dracii cu domnul dracilor? Erau acestia creduli?
    - Doar nu vrei sa crezi povestea cu dracii. Drac este omul. Nu exista alti draci. Acestia erau bolnavi mintal. Aveau o doza uriasa de paranoia.
    - Si totusi Isus i-a facut oameni normali. O recunosc dusmanii lui de moarte, fariseii.
    - Stia cum functioneaza creierul uman.
    - De unde? A fost cumva parte din echipa care a proiectat aceasta minune?
    - Hai fii serios. Omul a studiat. A fost prin Indii. Stiintele orientale le avea în degetul mic.
    - Vrei sa-mi spui ca l-a studiat si pe Einstein? Crezi ca a calatorit în viitor pentru a participa la faimoasele experiente ale fizicianului legate de materie si energie?
    - Ei, nu fi chiar atât de îngust. Doar nu crezi ca toate câte sunt scrise despre El sunt lucruri reale. E un amestec de real si mit. Ucenicii lui au facut aceasta broderie plina de maiestrie.
    - Cu ce scop? Ce-au urmarit? Au avut o strategie clara? Au platit cu viata pentru broderia lor. Puteau renunta si sa traiasca. Prigonitorii aveau tot interesul sa-i determine pe capii miscarii sa renunte si masele ar fi cedat usor. Ei au preferat sa moara. De ce?
    - Orgolii omenesti. Sunt si azi atâtia care prefera moartea în schimbul esecului.
    - Dar Petru nu poate fi un astfel de om. Pavel da, însa Petru? Suflarea unei slujnice era suficienta sa-l dea de pamânt. Câtiva oameni de la Iacov puteau sa-l dovedeasca fatarnic. Poate fatarnicul sa moara cum a murit el?
    - Aici a fost un fanatic.
    - A fost sau a devenit?
    - S-a maturizat.
    - Ca fanatic sau convins? Fanaticul crede chiar daca ai argumente împotriva. Convinsul a pus mâna în coasta strapunsa si nu mai poate nega. E mare diferenta. Argumentul e-nvierea.
    - Povesti. A fost vorba de o simpla ameteala din care si-a revenit.
    - Si cine a dat piatra la o parte?
    - E posibil sa o fi facut chiar soldatii.
    - Cum, a batut Isus la usa si ei au deschis? Au violat ei sigiliul roman? Cu ce scop? Ce-au facut apoi cu pazitul?
    - Probabil Isus i-a mituit.
    - A, da, le-o fi oferit camasa lui pe care s-au aruncat zarurile. Ce minte diabolica. Învierea nu se poate nega întocmai cum pacatul nu poate accepta pentru ca s-ar autodistruge. Eu, însa nu sunt pacatul ci doar ispitit de el pentru a nu crede Vestea Cea Mare prin care mi se face cunoscut ca Dumnezeu ma iubeste si nu are nici un interes sa ma condamne ci dimpotriva sa ma salveze. Pacatul e catusa deschisa de pe mâinile mele. Prin actul credintei o simpla scuturare de osânda va da sens vietii mele, pe care voi avea libertatea sa o traiesc pentru Dumnezeu si nu sub teroarea monstrului numit Pacat

     

     

  • Ziua cea mai importanta
    Postat pe 04.10.2011

    Astazi este cea mai importanta zi din viata mea.
    Ziua de ieri, cu succesele si victoriile ei, sau cu luptele si esecurile pe care

    le-am îndurat, a trecut.
    Trecutul este trecut.

    E gata.

    S-a terminat!

    Nu pot sa-l mai retraiesc.

    Nu-l mai pot întoarce si nici sa-l mai schimb cu nimic.
    Însa, pot sa învat din trecut si schimba ceea ce a fost rau, ca sa nu mai repet aceleasi

    lucruri si în ziua de azi.
    De aceea, ziua de astazi este darul lui Dumnezeu pentru mine;
    este tot ceea ce am acum!”

    --- John Maxwell ---



    *******

  • Cinci adevăruri fundamentale pentru generaţia noastră:
    Postat pe 27.09.2011

    Bătrânul prooroc Daniel, în cartea sa, a spus cinci adevăruri fundamentale pentru generaţia noastră:

     

     Exista o carte a vietii
      -    Numele tau este scris in ea ?
     Exista  doua invieri viitoare   -    La care vei fi ?
     Adevaratele stele  stralucesc pentru Hristos   -    Ai vorbit altora despre Isus ?
     Exista o explozie de informatii in zilele din urma   -    Recunosti tu semnele sfarsitului ?
     Exista  o recompensa pentru cei sfinti   -    Ai tu o relatie cu Dumnezeu ?


     


  • Ce poti cumpara cu bani ?
    Postat pe 20.09.2011

    MEDITATIE

    Poti cumpara o casa, dar nu un camin;

    Poti cumpara un pat, dar nu somnul;

    Poti cumpara un ceas, dar nu timpul;

    Poti cumpara carti dar nu intelepciune;

    Poti cumpara articole de lux, dar nu cultura;

    Poti cumpara cosmetice, dar nu frumusete;

    Poti cumpara alimente, dar nu pofta de mancare;

    Poti cumpara o pozitie, dar nu respectul;

    Poti plati medicul, dar nu sanatatea;

    Poti plati distractii, dar nu fericirea;

    Poti cumpara sange, dar nu viata;

    Poti sa cumperi un loc in biserica, dar niciodata in cer;

    Poti cumpara un crucifix, dar mantuirea NICIODATA

     

     

  • Ezra, preot şi cărturar
    Postat pe 16.09.2011
    1  Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri,care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim. (Ezra 7:27)  1
       

    La aproape şaptezeci de ani de la prima întoarcere din robie sub conducerea lui Zorobabel şi Iosua, Artaxerxes a urcat petronul Medo-Persiei şi a dat un al treilea decret – şi cel din urmă – pentru restaurarea Ierusalimului. Ezra era din neamul lui Aaron şi fusese instruit pentru preoţie. Deasemenea, el s-a familiarizat cu scrierile „înţelepţilor” medo-persani. Dar nu era mulţumit cu starea lui spirituală; el tânjea după o armonie deplină cu Dumnezeu.  Această dorinţă l-a determinat să studieze scrierile profeţilor şi regilor, în încercarea de a înţelege de ce a îngăduit Dumnezeu ca Ierusalimul să fie distrus şi poporul Său, dus în robie într-o ţară străină.

    În urma studiului, Ezra a trăit o convertire completă şi s-a hotărât să întrebuinţeze cunoştinţele sale pentru binecuvântarea şi pentru iluminarea poporului. El a adunat toate sulurile Scripturilor pe care a putut să le găsească,  le-a transcris şi le-a dat şi altora. El i-a vorbit despre convingerile lui religioase şi împăratului, care a făcut din Ezra reprezentantul lui special. Influenţa exercitată de Ezra asupra împăratului a dus la un al treilea decret de rezidire a Ierusalimului – cheltuielile fiind în întregime suportate de vistieria împăratului.

    Artaxerxes a aranjat ca toţi slujbaşii de la templu să beneficieze de un tratament special. Totodată, el a luat măsuri pentru numirea conducătorilor civili care aveau să-i guverneze pe israeliţi după codul de legi iudaic şi i-a dat lui Ezra autoritatea de a-i învăţa pe oameni legile lui Dumnezeu şi de a-i judeca pe răufăcători. El a suportat cu generozitate cheltuielile de călătorie ale celor care se întorceau la Ierusalim. Uimitor!

    Un gând inspirat:  „Grija manifestată de Ezra prin măsurile luate pentru transportarea în siguranţă a tezaurului Domnului ne învaţă o lecţie demnă de un studiu atent. […]  În rânduirea de slujbaşi credincioşi pentru a lucra ca vistiernici ai bunurilor Domnului, Ezra a recunoscut nevoia de ordine şi organizarea în lucrarea lui Dumnezeu, precum şi valoarea acestora.”

     
       Mesajul zilei: În lucrarea lui Dumnezeu de azi este nevoie de conducători ca Ezra.  

     

     

     
  • Singur… si totusi cu El !
    Postat pe 12.09.2011

     

     "Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului."

    Matei 28:20b.


    Cui îi pasă de tine? Cine este interesat de durerea ta? Cine crezi că mai suferă împreună cu tine? Pe cine interesează  că nu ai cu cine vorbi? Este cineva marcat de faptul că treci prin încercări  greu de străbătut? Şi-a pus vreodată cineva problema găsirii unei soluţii la suferinţa care ţi-a întunecat seninătatea feţei?

    Probabil că eşti foarte ispitit să dai răspunsuri urgente şi fără ezitare. Răspunsuri  negative a căror rostire transmite şi ea o nemulţumire apăsătoare. Nu sunt  răspunsurile pe care ai vrea să le dai, dar tu asta crezi. Eşti aproape convins că nu-i mai pasă nimănui de tine. Pe nimeni nu interesează durerea ta. Absolut nimeni nu mai suferă împreună cu tine. Nimănui nu-i pasă că nu ai cui să te descarci emoţional. Nimeni nu mai simte împreună cu tine, iar încercarea ta nu prezintă interes pentru cei care te cunosc. Soluţia la problema ta, trebuie să o găseşti singur, susţinerea celorlalţi lipsind cu desăvârşire.  

    Nu-i aşa că asta simţi, cu toate că Cineva iţi şopteşte că simţurile tale sunt o mare minciună? În această agonie distrugătoare de sentimente pozitive ai toate şansele să fi uitat şi promisiunea Unuia care spre surprinderea multora, nu-şi încalcă niciodată Cuvântul dat. El chiar este cu tine până la sfârşitul zilelor tale. Chiar dacă ai impresia că circumstanţele nu-ţi confirmă acest lucru, acesta este adevărul. El nu te-a părăsit. Faptul că tu nu-L vezi, nu înseamnă că nu este acolo.

    Faptul că tu nu-i simţi braţele, nu înseamnă că nu te-a cuprins cu ele. Doar ţi se pare că eşti singur. El a fost mereu cu tine şi atunci când ai greşit. S-a supărat pe tine, dar nu te-a părăsit. El continuă să meargă alături de tine pe drum. Este gata să te ia de mână la fiecare alunecare de-a ta. Dacă te vei opri puţin şi vei analiza situaţia iţi vei da seama că am avut dreptate. Chiar şi prin faptul că ai citit aceste cuvinte, El ţi-a dovedit că nu eşti singur.

    El este chiar lângă tine.

     

     

  • Rugaciunea de familie
    Postat pe 31.08.2011

          

     

     

             "Va mai spun iarasi, ca, daca doi dintre voi se invoiesc pe pamant sa ceara un lucru oarecare, le va fi dat de Tatal Meu care este in ceruri." (Matei 18:19).

             Unii crestini numesc aceasta "acord in rugaciune". Esti foarte binecuvantat daca ai un frate sau o sora devotata cu care sa te rogi. Intr-adevar, cei mai puternici mijlocitori pe care i-am cunoscut venau in doi sau in trei.

             Locul unde acest fel de rugaciune se manifesta in cel mai puternic mod este acasa. Eu si sotia mea, Gwen, ne rugam impreuna zilnic si eu cred ca aceasta ne tine familia noastra impreuna. Noi ne-am rugat pentru fiecare dintre copiii nostri de-a lungul anilor, ca nici unul dintre ei sa nu fie pierdut. Ne-am rugat pentru prieteniile si relatiile lor si pentru viitorii lor parteneri de viata, si acum facem la fel pentru nepotii nostri.

             Foarte putine familii crestine isi fac timp pentru rugaciune acasa. Personal, pot sa marturisesc ca sunt astazi in slujire datorita puterii rugaciunii de familie. Cand eram copil, in fiecare zi, indiferent pe unde eu, fratii si surorile mele ne jucam, in fata casei sau in strada, mama mea iesea in pragul usii si ne striga: "David, Jerry, Juanita, Ruth, e timpul de rugaciune!" (Fratele meu Don nu era nascut inca.) 

             Toti vecinii stiau despre timpul de rugaciune al familiei noastre. Uneori uram cand auzeam chemarea aceea, si gemeam si carteam din cauza asta. Dar ceva foarte clar s-a intamplat in acele timpuri de rugaciune, cu Duhul Sfant miscandu-se in mijlocul familiei noastre si atingandu-ne sufletele.

             Poate nu te vezi pe tine in stare sa tii o rugaciune in familie. Poate ca ai un sot sau sotie care nu co-opereaza sau un copil razvratit. Dragul meu, nu conteaza cine alege sa nu se implice. Caci tu oricum poti sa intri in bucatarie si sa-ti pleci capul si sa te rogi. Aceasta va servi ca timp de rugaciune in casa ta si fiecare membru al familiei va sti asta.

                                                                                                         Autor: David Wilkerson

                                                           *******

     

  • Neemia – omul care schimba paharul cu o mistrie
    Postat pe 16.08.2011
     

             Era frumoasa viata la palat. Aveai timp de citit, de ascultat muzica, de o vorba cu prietenii si o data la cateva ore cand auzeai clopotelul, intrai galant cu paharul in mana sa-l servesti pe imparat. O slujba la care nu mergeai niciodata suparat la lucru (cap 2.1). Sa lucrezi o ora din 8 si sa iei salar intreg, nu e de-ajuns motivul asta pentru o bucurie deplina?

                 I s-a spus ca zidurile sunt daramate si portile sunt arse de foc. A plans, s-a rugat si a postit. Cam atat face azi un pocait. Ar fi fost de-ajuns. Putea sa spuna: “Stiti, va sustin in rugaciune. Uite aici din salarul meu ceva si Domnu sa va ajute. Fiti tari”. L-ar fi putut careva condamna pentru ca a facut doar atat? Nu!

                  Insa Neemia pleaca. Putea sa se scuze zicand ca e singurul paharnic cu experienta. Nu a facut-o. Ma gandesc ca dupa plecarea lui, s-au adunat mii de CV-uri pentru postul vacant.  Dar ce conteaza?!
                 Neemia alege drumul de la pahar la mistrie, un drum al renuntarii, un drum unde intelege ca pocainta reala cere si implicare nu doar cuvinte rostite de pe buze.

                  Cand a luat mistria intr-o mana si sabia in cealalta stia ca aici nu-l plateste nimeni. Ca salarul nu-ti mai intra pe card in data de 15, ca nu mai ai asigurare de sanatate sau de viata. Ca Sambalat si Tobia te pandesc la fiecare pas, desi nu ti-au avut treaba cat ai stat la palat.           

                   Viata la mistrie aleasa de Neemia a fost o viata de sacrificiu. Nu scrie ca s-a mai intors vreodata la palat. Probabil viata langa zidurile la care a muncit, langa fratii sai, langa Dumnezeu, l-a convins ca e mai bine asa.

                   Ar fi ramas un anonim Neemia toata viata daca s-ar fi oprit doar la post, ruga si sfaturi. Dar a mers mai departe. De 3 ori in ultimele capitole spune: “Doamne, adu-ti aminte de mine!!!”. Doar cei care lasa paharul pentru mistrie pot fi ascultati cand spun asta.


         Viata de paharnic pentru noi  e automultumirea cu o zi de joi si o zi duminica la biserica. Cu o zi de post pe luna si o ruga seara, de 2 minute, inainte de culcare. E munca pana la epuizare ca sa ne facem un trai cat se poate de bun, uitand ca, confortul poate dauna grav pocaintei. Viata la pahar poate fi solo-ul din fata, imbracat la 4 ace in care tinzi dupa aprecieri. Multumirea ca vii la repetitii la fanfara iar in rest poti face ce doresti.      

    Se cauta zidari si razboinici cu trecut de paharnic. Nu ai vrea sa te inrolezi? Sa schimbi statul pe messenger cu o zi de spalat vase la o sora cu mai multi copii din biserica. Sau mersul la sala cu sapatul gradinii unei vaduve.      Avem programe plictisitoare in biserici nu din cauza pastorilor, nici a comitetului, nici a fanfarei nici a orchestrei. Ci din cauza ca toata saptamana suntem in goana dupa mai mult si incercam sa luam mistria in mana doar duminica.

                  Mi-e greu sa inteleg cum de bunicii nostrii erau la rugaciune aproape in fiecare seara prin familii sau in adunare desi nu aveau masina de spalat automata nici cuptor cu microunde. Poate nici macar masina si totusi erau la adunare cu o ora mai devreme, in mijlocire.     Nu uitati: oamenii care au facut ceva in istoria Bisericii sunt cei care au sacrificat totul. Evrei 11. Catacombele. Arenele romane. Livingstone. Muller. Hudson Taylor.   

                 Cand vom intelege ce inseamna pocainta practica, zidurile daramate din viata ta, din familia ta si din adunarea ta vor fi refacute. Slujirea insotita de sacrificiu te cheama. Ii intelegi glasul?"

    "Hristos cel Sfânt te va cunoaşte
    În sărăcie, nu-n belşug,
    Căci mulţi au stat cu El la mese,
    Dar prea puţini au tras la jug...
     
     "******
     

     

  • Cu Dumnezeu in fiecare zi
    Postat pe 12.08.2011

           Cu Dumnezeu în fiecare zi,
            aşa umbla Enoh în lumea veche.
            Ca doi prieteni pribegind pereche.
            Şi într-o zi, călătorind mereu,
            el a ajuns în cer la Dumnezeu.

           

            Cu Dumnezeu în fiecare zi,
            aşa umbla în vremea lui şi Noe.
            Şi toţi râdeau de el atunci în voie.
            Dar n-au ajuns sub primul curcubeu
            decât cei ce umblau cu Dumnezeu…

                ......................................................................

            Cu Dumnezeu în fiecare zi,
            aşa umbla în Israel Ilie,
            îndeplinindu-şi sfânta lui solie.
            Şi-un car de foc l-a dus ca pe-un trofeu
            să umble şi în cer cu Dumnezeu.

            

            Cu Dumnezeu în fiecare zi
            să fim şi noi în lumea de ţărână;
            la pieptul Lui, mergând cu El de mână.
            Şi într-o zi, umblând aşa mereu,
            ne vom trezi în cer cu Dumnezeu…

                                                      

     

                                       *****

  • Versetul de la mijlocul Bibliei
    Postat pe 02.08.2011
     

    “Mai bine este sa cauti un adapost în Domnul, decât sa te încrezi în om” (Psalmul118:8)

             Psalmul 117 este cel mai scurt capitol din Biblie iar  119 este cel mai lung.
             În Biblie exista 594 de capitole înainte de Psalmul 118 si 594 de capitole

    dupa Psalmul 118 -In total  1.188 de capitole. Acest numar poate fi împartit în 118-8, sau Psalmul 118:8. Se stie ca împartirea pe capitole a Bibliei nu face parte din textul

    original al Scripturii, dar nu-i asa ca este interesant ce rezultat a dat acest mic exercitiu cu versete?

            Sau oare Dumnezeu a intentionat sa fie asa? Iar daca este asa, nu ar trebui ca versetul central al Bibliei sa contina tema principala a Bibliei?  Asa si este:

            “Mai bine este  sa  cauti un adapost în Domnul, decât sa te încrezi în om”.

    În Psalmul 118;”psalmistul îsi aduce aminte de sapte motive pentru care Dumnezeu este demn de încredere:
    1)   “În mijlocul strâmtorarii am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat si m-a scos la larg” (v. 5);
    2)   “Domnul este de partea mea, nu ma tem de nimic:
            ce pot sa-mi faca niste oameni?” (v. 6);
    3)   “Domnul este ajutorul meu, si ma bucur când îmi vad implinita dorinta fata de vrajmasii mei” (v. 7);
    4)   “Nu voi muri, ci voi trai, si voi povesti lucrarile Domnului” (v. 17);
    5)   “Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat prada mortii” (v. 18);
    6)   “Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul:
            sa ne bucuram si sa ne veselim în ea!” (v. 24);
    7)   “Laudati pe Domnul, caci este bun, caci în veac tine îndurarea
            Lui!” (v. 29).

    *****