Plan de citire a Bibliei
1
„Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.
2
Dacă vei jura: „Viu este Domnul!” cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor făli cu El.
3
Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: „Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!
4
Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!
5
Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim şi spuneţi: „Sunaţi din trâmbiţă în ţară! Strigaţi în gura mare şi ziceţi: „Strângeţi-vă şi haidem în cetăţile întărite!”
6
Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.”
7
Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul ca să-ţi pustiască ţara, să-ţi dărâme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele.
8
De aceea acoperiţi-vă cu saci, plângeţi şi gemeţi; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.
9
„În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi, şi prorocii, uimiţi.”
10
Eu am zis: „Ah! Doamne Dumnezeule! Ai înşelat în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, când ai zis: „Veţi avea pace!”, şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.”
11
În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: „Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiului pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe grâul.
12
Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea!”
13
Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai uşori decât vulturii. Vai de noi căci suntem prăpădiţi!” –
14
Curăţă-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15
Căci un glas care porneşte de la Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte de la muntele lui Efraim.
16
„Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului: „Vin nişte împresurători dintr-o ţară depărtată şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda.
17
Ca cei ce păzesc un ogor ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul. –
18
Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar şi te pătrunde până la inimă.”
19
Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei şi strigătul de război.
20
Se vesteşte dărâmare peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată, şi corturile, într-o clipă!
21
Până când voi vedea steagul fâlfâind şi voi auzi sunetul trâmbiţei? –
22
„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.” –
23
Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!
24
Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină!
25
Mă uit, şi iată că nu este niciun om; şi toate păsările cerurilor au fugit!
26
Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!
27
Căci aşa vorbeşte Domnul: „Toată ţara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.
28
Din pricina aceasta, ţara este în jale, şi cerurile sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.
29
La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori.
30
Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.
31
Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului care suspină şi întinde mâinile zicând: „Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!”
1
Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.
2
Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
3
Şi mărturisesc iarăşi, încă o dată, oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea.
4
Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.
5
Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.
6
Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.
7
Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea, ca să n-ascultaţi de adevăr?
8
Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat.
9
Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala.
10
Eu, cu privire la voi, am în Domnul încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel ce vă tulbură va purta osânda, oricine ar fi el.
11
Cât despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus.
12
Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură!
13
Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.
14
Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
15
Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.
16
Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.
17
Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19
Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20
închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21
pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
22
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23
blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25
Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26
Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.
