Plan de citire a Bibliei
1
El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!”
2
Am deschis gura, şi mi-a dat să mănânc sulul acesta.
3
El mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau!” – L-am mâncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea.
4
El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele!
5
Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel;
6
nu la nişte popoare mari cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit, dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta!
7
Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită.
8
Iată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea, tot aşa de aspră ca fruntea lor.
9
Îţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decât stânca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!”
10
El mi-a zis: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun!
11
Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!”
12
Şi Duhul m-a răpit şi am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei.
13
Am auzit şi vâjâitul aripilor făpturilor vii care se loveau una de alta, uruitul roţilor de lângă ele şi dârdâitul unui mare cutremur de pământ.
14
Când m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios, şi mâna Domnului apăsa tare peste mine.
15
Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul unde se aflau; şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile.
16
După şapte zile, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
17
„Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!
18
Când voi zice celui rău: „Vei muri negreşit!”, dacă nu-l vei înştiinţa şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!
19
Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul!
20
Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta!
21
Dar dacă vei înştiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască, şi nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mântui sufletul!”
22
Şi mâna Domnului a venit peste mine acolo şi mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!”
23
M-am sculat şi m-am dus în vale; şi iată că slava Domnului s-a arătat acolo aşa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ.
24
Duhul a intrat în mine şi m-a făcut să stau pe picioare. Şi Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: „Du-te şi închide-te în casă!
25
Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu care te vor lega ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor.
26
Îţi voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămâi mut şi să nu-i poţi mustra, căci sunt o casă de îndărătnici!
27
Dar când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura ca să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Cine vrea să asculte să asculte; cine nu vrea, să n-asculte!” Căci sunt o casă de îndărătnici!”
1
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
2
El era la început cu Dumnezeu.
3
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
4
În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
5
Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
6
A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
7
El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
8
Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
9
Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
10
El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11
A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
12
Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13
născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. –
15
Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine”. –
16
Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har;
17
căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
18
Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”
19
Iată mărturisirea făcută de Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?”
20
El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.
21
Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti prorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”
22
Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?”
23
„Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustiu: „Neteziţi calea Domnului!”, cum a zis prorocul Isaia.”
24
Trimişii erau din partea fariseilor.
25
Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?”
26
Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.
27
El este Acela care vine după mine – şi care este înaintea mea – eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui.”
28
Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
