 |
"Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte
si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui."
LUCA 2:14 |
|
Drumul oaselor
Nu am vrut să scriu rândurile acestea... Murphy spunea să nu te contrazici cu un prost că s-ar putea ca oamenii să nu facă diferenţa...
Multele scrisori electronice, pe care le-am primit, m-au pus scârbit în faţa hârtiei.
Un evreu născut în România, dar locuind în America, Simcha Jacobovici, a descoperit oasele lui Isus, a „soţiei” Domnului nostru, Maria Magdalena şi ale fiului lor, Iuda. Şi când a închis ochii de bucurie a văzut milioane de „stupid people” cu gura deschisă, gata să înghită orice, a văzut milioane de creştini de doi bani, care nu cred în nimic, a văzut milioane de dolari profit şi pe Britney Spears tunsă chilug.
Apoi a mai văzut pe Dan Brown de vorbă cu călugărul Vasile şi pe proprii bunici care, înainte de a emigra în România, L-au răstignit pe Hristos şi L-au pus fără sarcofag în mormântul lui Iosif din Arimateea.
A deschis ochii şi s-a speriat... Sute de sarcofage cu numele Isus şi numai unul era câştigător. Un fel de alba-neagra cu sufletul transformat în punga lui Iuda. Fratele Lae zicea, săptămâna trecută, că "nu poţi apuca la nesfârşit pisica lui Steve Irwin de coadă".
De câţiva ani, primim numai asemenea cadouri de Paşti, din partea dragilor de la Discovery Channel. Tot anul se chinuiesc să găsească ba o apocrifă, ba o tibie, ba un rahat de pitecantrop şi prietnii ştiu de ce.
Ţuţea spunea că ştiinţa trebuie folosită ca pe periuţa de dinţi, adică cu gura închisă. N-ai cum să te aperi dacă nu e o fărâmă de credinţă în suflet. Mă îndoiesc de Sincha, deci exist...
„Hristos a înviat!” domnule Cameron. Dumneavoastră regizaţi filmul. Aţi regizat şi „Titanic”, dar acum e altceva... E filmul scufundării personale, iar Titanicul e lumea fără Dumnezeu.
Credinţa mea se întemeiază pe ceva mai mult decât nişte oase galbene. E vorba de un mormânt gol, dar nici dumneavoastră, nici Sincha nu înţelegeţi. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
VLADIMIR PUSTAN
"Codul lui Da Vinci" - fictiune sau blasfemie ?
"Codul lui Da Vinci", cea mai vanduta carte de fictiune, precum si filmul care aduce acest produs pe ecrane, vorbesc neechivoc despre crestinismul nostru de toate zilele, dincolo de biserici si crezuri. Cum pot crestinii sustine atat de serios, chiar si indirect, aceasta actiune de profanare a Mantuitorului omenirii, de discreditare a Sfintelor Scripturi si de batjocorire a credintei data sfintilor odata pentru totdeauna?
Orice explicatie are neajunsul de a fi partiala, insa ea poate deveni parte a unui raspuns corect. Generatia actuala este sensibila si intransingenta fata de religia institutionalizata. Fara a lua in calcul derapajele etice, simpla mimare a vietii religioase, afisarea unei evlavii fara suport real, o spiritualitate de fatada, creaza inerent refuz si ostilitate. Mergand mai departe in analiza radiografiei vietii religioase a omului care vietuieste in societatea seculara de astazi, pare evidenta dorinta de a "umaniza" domeniul credintei, astfel incat acesta sa ajunga mult mai asemenea vietii reale, adica la o forma "domesticita" a crestinismului.
Renuntarea la procesul recreerii omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ne arunca automat in idolatria "creerii" lui Dumnezeu dupa chipul si asemanarea noastra. Si cum arata chipul acestui veac? Chiar daca uneori le criticam - violenta, imoralitatea, egoismul, necinstea fac parte din metodele si placerile cotidianului.
Oare va fi iertat autorul imaginarului cod? Evanghelia ofera speranta chiar si in asemenea situatii (Matei 12:32), insa cat de mult poate huli cineva pe Fiul lui Dumnezeu si Fiul omului, fara sa comita "hula" impotriva Duhului Sfant? Aceasta din urma este fara leac. Fara stirea lui Leonardo Da Vinci, "Cina cea de taina" are si astazi aceeasi putere de a ne constrange sa ne intrebam daca nu cumva noi insine suntem cei care vand pe Isus, asemenea lui Iuda (Luca 22:23; Ioan 13:22). Isus este atat de diferit de pamantiul din noi, atat de radical in oferta salvarii din noi insine, incat nu este de mirare ca ajungem sa strigam si noi "Rastigneste-L!". De asa ceva merita sa ne pazim cu orice pret. Pentru ca am fost rascumparati cu un pret, sa proslavim pe Dumnezeu si pe Fiul Sau, in trupul si in duhul nostru.
Teodor Hutanu
|
|
|
