La început a fost doar lut galben la poalele
unui deal râpos.
Nebăgat în seamă, pustiu, ocolit de drumeţi
visa la renaşterea sa din părţile de jos ale lumii înspre lumină.
Simţea zbătându-se în sine dorinţa de a fi
ceva.
Dorinţa creştea risipindu-i tihna odihnei din vale.
Zbuciumul său a chemat prin puteri neînţelese
de mintea omenească un ... Olar.
Mult aşteptata întâlnire a renaşterii a sosit.
Iat-o! Boţul de humă tocmai bun pentru a fi modelat,
pentru a fi creat, pentru a fi transformat. Acolo… a… acolo a început veşnicia!
Mutat în casa de sus fibrele sale au simţit cu
plăcere frământarea mâinilor Creatorului. Încet, încet a devenit materialul propice modelării. În ameţitoarea contopire cu roata olarului, degetele
măiestre l-au îmbrăţişat, l-au iubit, … l-au născut.
Din neant a apărut frământat cu iubire : Vasul, ca o
oglindire a celui ce i-a dat viaţa, ca o răsfrângere din el.
Pe masa Împăratului, Domnului său, vasul suplu,
perfect, imaculat aştepta umplerea cu vinul etern menit
să-i dea semnificaţia existenţei sale. Şi el a început să trăiască…
Povestea aceasta poate fi si a ta.
Lasa-te prelucrat de mainile Olarului ceresc.
Si tu esti o bucata de lut!
