EMANUEL SI NORULET

      Aceasta parabola va permite Duhului Sfant sa-i constientizeze pe copii de pericolul ce-i va ameninta daca se indeparteaza de Pastorul cel Bun, dar ii va convinge , in acelasi timp, ca nu vor fi niciodata abandonati de Cel ce i-a iubit intai.

      Toata ziua , pe un timp insorit , Emanuel l-a plimbat pe Norulet, miesluselul sau, in frumoasele pajisti care inconjurau casa.
  - Vii Norulet?Este timpul sa ne intoarcem. Dar Norulet nu parea prea decis sa-l urmeze pe Emanuel. Fluturii zburau atat de bucurosi, florile aveau culori atat de frumoase si iarba avea avea un miros atat de placut!
      Deodata tanarul mielusel incepu sa alerge....El ajunse la limita pajistilor.Emanuel il cheama:
        -Norulet! Norulet!Revino!
     Dar  mielusel isi continua alergarea fara sa se opreasca, fara sa raspunda la chemarile sale.Emanuel era foarte trist. E adevarat , el ar fi putut sa-l lege pe mieluselul sau, dar acesta nu ar mai fi fost cu adevarat fericit....
     Norulet a alergat fara sa se opreasca , fara sa asculte de vocea lui Emanuel.El se opri gafaind, nestiind unde se afla. Incet , luna aparu si lui Norulet incepu sa-i fie teama. El nu cunostea drumul pentru a se intoarece acasa. Se simtea pierdut , foarte singur.
    Emanuel s-a intors acasa,a luat o lumanare, un mantousi a pornit prin intuneric pentru a-si cauta mieluselul. N-ar fi putut sa doarma stiind ca acesta era departe si nefericit.
   -Norulet! Norulet!
Dupa mai multe ore de cautat , se opreste si asculta:
    -Bee, bee, bee...se aude incet.
Emanuel mai asculta.Acesta vine din desisul de jos care e plin de maracini si spini lungi,in cealalta parte.
   -Micutul meu Norulet exclama Emanuel, te-am regasit!Te voi duce acasa indata.
El se apropie de Norulet care statea acolo, prizonier spinilor.Mieluselul nu se mai temea . Emanuel a venit sa-l elibereze, El e salvat.Emanuel ii indeparta cu grija fiecare spin si il lua in brate.
  -Sunt fericit ca te-am regasit! Norulet! Micutul meu Norulet!
  

 Emanuel