Fiecare om opteaza pentru ceva, fie alege necredinta, refuzul,liber-cugetarea, ateismul sau rationalismul, sau in cazul cel mai fericit , credinta. Prin credinta, omul stabileste o relatie unica si personala cu Dumnezeu.

            Daca relatia este traita cu onestitate si cu profunzime, omul cunoaste o apropiere tot mai evidenta de Dumnezeu . Este usor sa imbratisezi o credinta, dar aceasta nu valoreaza nimic daca nu se intemeiaza pe piatra unghiulara care este Hristosul.

            La Paste recomemoram de fapt esenta crestinismului : HRISTOS A INVIAT ! . Dar eu sunt un om obisnuit, care nu ma remarc prin calitati speciale, nu intru in randul “ sfintilor”, a personalitatilor “remarcabile” care au avut parte de revelatii sau trairi speciale. Mie Hristosul cei Inviat nu mi se va arata ?.

            …Cred cu tarie ca Dumnezeu recurge la o anumita cale sau modalitate de a-mi vorbi si de a mi se face cunoscut. S-ar putea sa nu fiu receptiv la mesajul Lui, adica sa nu-L cunosc.

            Oare sunt un “ Cleopa” pe drumul Emausului care are ochii incapabili sa-L recunoasca desi este atat de aproape de mine ?.

            M-am facut tovaras cu Toma, care in indaratnicia lui buna credinta a refuzat sa creada determinandu-L pe Hristos sa-I fericeasca pe “ cei ce n-au vazut si au crezut”?.

            M-a prins indoiala ca pe Ioan Botezatorul care intemnitat fiind, trimite  sa intrebe pe Isus daca “ El este Mesia sau sa astepte pe un altul “?

            Ma aseaman cu fiii lui Zebedei, Iacov si Ioan dorind sa ocup locul din stanga sau din dreapta Mantuitorului, nestiind ce cer anume ?.

            As putea fi un Petru care in entuziasmul meu sa fagaduiesc lucruri peste puterile mele, facand juraminte pripite si sa nu ma trezesc din propria-mi lepadare decat dupa cantatul cocosului.

            Prefer sa fiu un Zacheu care s-a grabit sa primeasca pe cel care I-a zis:

“ astazi trebuie sa raman in casa ta “ sau asemeni sutasului care n-a indraznit sa-I pretinda lui Isus sa vina in casa lui, ci a crezut ca daca  va spune numai un cuvant, vindecarea robului sau se va realiza.

            M-as putea asemana cu Maria Magdalena care n-a uitat ce mare bine I s-a facut, determinandu-L pe Isus sa spuna “ cuii s-a iertat mult iubeste mult”.

            Dar oare nu sunt ca ucenicii care au fost martori la vindecarile ,semnele si minunile ce le-a facut Hristos, , umblarea pe mare, participanti la  schimbarea la fata , invierea glorioasa  si aratarea la peste 500 frati deodata, cand  uni L-au vazut si I s-au inchinat, dar unii s-au indoit .

            Toti acesti oameni apartin istoriei.

            Eu, si tu  sunt aici si rostesc  HRISTOS A INVIAT !

            Ce rezonanta se va produce in sufletul nostru ? Inima si mintea noastra Il va recunoaste?

            Sa invatam de la Ioan care la Marea Tiberiadei L-a recunoscut pe Isus rostind:

“Este Domnul”  si sa lasam sa vibreze in noi cuvintele lui:

” Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul vremurilor” si “ In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea” .

Meniu principal